Datorie pe un secol: de ce obligațiunile de 110 milioane de euro ale Constanței nu sunt o investiție, ci o amânare a problemei

euro

Administrația condusă de Vergil Chițac pregătește terenul pentru o mișcare financiară fără precedent la nivel local: emiterea de obligațiuni municipale în valoare de 110 milioane de euro, destinate exclusiv refinanțării datoriilor bancare existente ale municipiului Constanța.

Proiectul de hotărâre este prezentat ca o soluție modernă, avantajoasă, ba chiar drept o oportunitate de „profit pentru cetățeni”. Însă, dincolo de formulările optimiste din referatul de aprobare, analiza rece a cifrelor și a mecanismului propus arată cu totul altceva: o datorie mutată pe termen foarte lung – până la 100 de ani – cu un randament necompetitiv și un risc ridicat.

Datorii mutate pe generații întregi

Un element-cheie din documentația oficială este strategia de roll-over: obligațiunile nu sunt gândite pentru a fi rambursate clasic, ci pentru a fi refinanțate succesiv, prin noi emisiuni, atunci când ajung la scadență.

Mai mult, documentul vorbește explicit despre:

  • perioade de 50, 75 sau chiar 100 de ani,
  • constituirea unui cont escrow care ar urma să acumuleze sumele necesare rambursării după 10–15 cicluri de refinanțare.

Cu alte cuvinte, capitalul de 110 milioane de euro nu este rezolvat, ci amânat, iar nota de plată este transferată către generațiile viitoare, sub pretextul „echității între generații”.

Randamentul: mai mic decât oferă statul român

Conform proiectului, dobânda propusă este variabilă, calculată după formula:

EURIBOR 6 luni + 3,25%

La nivelul actual al EURIBOR (aprox. 2,107%), rezultă un randament de circa 5,35% pe an.

Prin comparație:

  • Ministerul Finanțelor oferă prin programul Fidelis titluri de stat în euro cu dobândă fixă de 6,2% pe 10 ani.

Pentru orice investitor rațional, întrebarea este simplă:
de ce ai accepta o dobândă mai mică pentru a împrumuta un municipiu, când statul român oferă un randament mai mare, cu un risc net inferior?

Riscul: un municipiu în dificultate versus garanția suverană

Un principiu de bază în finanțe spune clar: cu cât riscul este mai mare, cu atât randamentul trebuie să fie mai mare.

În cazul Constanței, lucrurile sunt cu atât mai sensibile cu cât:

  • primarul Vergil Chițac a recunoscut public, în repetate rânduri, că municipiul se află într-o situație financiară extrem de dificilă: de facto, în faliment;
  • vorbim despre datorii istorice, presiuni pe buget și cheltuieli curente ridicate.

În acest context, a oferi 5,35% pentru un debitor local cu probleme, în timp ce statul se împrumută la peste 6%, reprezintă o anomalie economică. Practic, investitorului i se cere să accepte mai mult risc pentru mai puțină dobândă.

Capcana dobânzii variabile

Spre deosebire de titlurile de stat Fidelis, care oferă dobândă fixă, obligațiunile Constanței sunt legate de evoluția EURIBOR.

Dacă:

  • Banca Centrală Europeană va reduce dobânzile,
  • EURIBOR va continua să scadă,

atunci randamentul de 5,35% se va diminua și mai mult, făcând investiția și mai puțin atractivă.

În plus, strategia de refinanțare permanentă transmite un semnal clar pieței: municipiul nu are capacitatea de a rambursa capitalul, ci doar speranța că va găsi mereu noi creditori.

Alternativele pieței: randamente net superioare

Privind dincolo de oferta Primăriei Constanța, investitorii au la dispoziție opțiuni net mai atractive:

  • ETF-uri pe bursele americane (S&P 500) au oferit istoric randamente medii anualizate de 8–10%, pe orizonturi de 10 ani.
  • Bursa de Valori București a avut un an excepțional: indicele BET a încheiat 2025 la 24.438,89 puncte, în creștere cu 46,16% față de finalul lui 2024.

Practic, într-un singur an, investițiile în companiile de top din România au adus câștiguri de aproape nouă ori mai mari decât dobânda anuală oferită de obligațiunile municipale ale Constanței.

Cine poate cumpăra obligațiunile

Teoretic, emisiunea este deschisă:

  1. Investitorilor instituționali – principala țintă a unei emisiuni de 110 milioane euro
  2. Investitorilor de retail – invocați în discursul public drept „cetățeni care pot obține profit”
  3. Investitorilor străini, prin obținerea unui rating de la agenții internaționale (Fitch, Moody’s, S&P)

În practică însă, structura și riscul favorizează mai degrabă jucătorii mari, nu investitorul de rând.

O soluție financiară discutabilă

Ideea de a implica cetățenii în finanțarea orașului lor sună bine la nivel de mesaj. În realitate, obligațiunile de 110 milioane de euro ale Constanței sunt necompetitive, riscante și construite pe o logică de amânare a problemei, nu de rezolvare a ei.

O datorie rostogolită pe 50–100 de ani nu dispare. Doar schimbă generația care o plătește.

Notă importantă: Acest articol nu constituie recomandare de investiții sau sfat financiar. Informațiile prezentate reflectă exclusiv opinia autorului, pe baza documentelor publice și a condițiilor de piață existente la data redactării. Orice decizie de investiție trebuie luată în urma consultării unor specialiști autorizați și a evaluării propriului profil de risc.

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*