Radu Georgescu, un contabil român, a lansat un scenariu care a stârnit îngrijorare: cursul leu – euro ar putea ajunge la 15 lei în următorii 2 – 3 ani. Afirmația nu a fost făcută într-un raport oficial sau într-o analiză academică, ci într-o postare pe rețelele sociale, unde mesajul a fost formulat într-un ton alarmist, cu referiri la „greșeli macroeconomice” și la un posibil colaps al echilibrului valutar. Dincolo de stilul categoric, întrebarea esențială rămâne: este acesta un avertisment realist sau o extrapolare forțată?
Problema reală: dezechilibrele externe
Punctul de plecare al analizei este corect. România are, de mai mulți ani, un deficit de cont curent ridicat, unul dintre cele mai mari din Uniunea Europeană. Cu alte cuvinte, economia importă mai mult decât exportă, iar diferența este acoperită prin datorie sau capital extern.
Această situație creează presiune structurală pe cursul de schimb. În mod normal, un astfel de dezechilibru ar duce la deprecierea monedei naționale, pentru a restabili echilibrul. Faptul că leul a rămas relativ stabil în ultimii ani ține de intervenții indirecte ale BNR și de intrările de capital, inclusiv împrumuturi ale statului.
Aici, diagnosticul este valid: stabilitatea cursului nu este complet „naturală”, ci susținută de condiții care pot deveni fragile dacă încrederea investitorilor scade.
Costul finanțării, semnal de alarmă
Un alt indicator relevant este costul la care România se împrumută. Dobânzile la titlurile de stat sunt printre cele mai ridicate din Uniunea Europeană, ceea ce reflectă percepția de risc. Cu cât investitorii cer randamente mai mari, cu atât devine mai scump pentru stat să susțină deficitul, iar presiunea se mută, din nou, pe curs.
Menținerea perspectivei negative de către agențiile de rating confirmă această vulnerabilitate: România este încă în categoria „investment grade”, dar la limita inferioară.
Unde începe exagerarea
De aici până la un curs de 15 lei pentru un euro este însă un salt foarte mare.
Un astfel de nivel ar presupune o depreciere de aproximativ 200% față de nivelurile actuale — un scenariu extrem, care în mod normal apare doar în economii aflate în crize severe, cu pierdere de control asupra politicii monetare sau cu colaps al finanțării externe.
Pentru comparație, astfel de ajustări brutale s-au produs în țări precum Turcia, dar acolo contextul a fost diferit: politici monetare neconvenționale, inflație explozivă și intervenții directe asupra băncii centrale.
România, în schimb, are încă ancore importante: apartenența la Uniunea Europeană, accesul la finanțare europeană, un sistem bancar stabil și o bancă centrală cu o politică relativ prudentă.
Ce ar trebui, de fapt, să ne preocupe
Scenariul unui curs la 15 lei nu este imposibil din punct de vedere teoretic, dar presupune acumularea simultană a mai multor șocuri majore: pierderea accesului la finanțare externă, derapaj fiscal sever, blocarea fondurilor europene și o criză de încredere generalizată.
Mult mai realist este un scenariu de depreciere graduală a leului, în linie cu dezechilibrele existente, nu o prăbușire abruptă.
Adevărata problemă nu este dacă euro va ajunge la 15 lei, ci dacă economia românească își corectează dezechilibrele înainte ca piețele să forțeze această ajustare.
În acest sens, mesajul economistului poate fi citit ca un avertisment util, dar nu ca o prognoză de bază.
Asta că „în doi-trei ani ar putea ajunge euro la 15 lei” este ca aia că „n-are cum să ajungă la 15 lei pentru că vom fi în zona euro”.(!)
I have no idea/habar n-am, „sper în 15 lei” doar după ce ajunge Artemis 11 pe Lună.