Faliment la Șantierul Naval Mangalia: miza uriașă pentru economie și de ce investitorii mari întârzie să apară

Faliment la Șantierul Naval Mangalia: miza uriașă pentru economie și de ce investitorii mari întârzie să apară

Șantierul Naval Mangalia, unul dintre cele mai valoroase active industriale de la Marea Neagră, a intrat în procedură de faliment, iar șansele de redresare depind acum de identificarea rapidă a unor investitori strategici. Ministrul Economiei, Irineu Darău, a explicat de ce salvarea platformei este complicată, în ciuda potențialului său industrial și geopolitic major.

Tema a fost abordată în emisiunea „Ce Se Întâmplă”, difuzată de DCNews, unde s-a discutat despre cum a ajuns într-o asemenea situație un șantier de asemenea anvergură, capabil să construiască atât nave civile, cât și militare, într-o zonă de importanță strategică la Marea Neagră.

„Cred că e unul dintre cele mai importante subiecte, o temă foarte acută. Am un pic grijă la cuvinte, pentru că acolo e și un litigiu internațional, între statul român și Damen. În primul rând, onest vorbind, apropo de management de stat vs management privat, acesta este și un subiect al litigiului. A fost un lanț al slăbiciunilor, cu multă non-acțiune, cu decizii proaste. Asta e, s-a ajuns aici. Eu am găsit situația în decembrie, dar e o situație care chiar datează de ani de zile”, a declarat ministrul Economiei.

Ce înseamnă, de fapt, statutul de companie strategică

Irineu Darău a ținut să clarifice că statutul de companie strategică nu echivalează cu salvarea automată a unei firme aflate în dificultate. În cazul Șantierului Naval Mangalia, acest statut a permis doar susținerea temporară a salariilor angajaților prin fondul de garantare.

Potrivit ministrului, Guvernul a creat un mecanism prin care anumite companii pot beneficia, pentru o perioadă limitată, de plata salariilor angajaților în situații sensibile. La Mangalia, salariații au beneficiat deja în trecut de cinci salarii plătite prin acest mecanism, iar între timp perioada a fost extinsă la 12 luni.

„Într-adevăr, am creat un mecanism, împreună cu colegii din Guvern, cu noul buget și cu niște hotărâri de Guvern, prin care unele companii pot deveni strategice, în așa fel încât salariile oamenilor, într-o situație sensibilă, să poată fi plătite un număr de luni, foarte limitat, din fondul de garantare. Deci concret, la Mangalia, oamenilor de acolo, în perioada în care nu au avut comenzi, li s-au plătit 5 salarii în trecut. Și acolo se oprea mecanismul. Noi, prin noul mecanism, am prelungit posibilitatea la 12 luni. Deci le-am prelungit posibilitatea cu 7 luni. Mai au această asigurare până undeva prin vară”, a spus acesta.

În paralel, autoritățile încearcă să păstreze interesul investitorilor astfel încât eventualul transfer al activelor să includă și forța de muncă existentă, una dintre resursele esențiale ale șantierului.

Damen a ales falimentul în adunarea creditorilor

Un moment-cheie în evoluția dosarului a fost votul din adunarea creditorilor, unde Damen controlează 97% din creanțe. Potrivit ministrului Economiei, compania olandeză a avut de ales între un plan de vânzare organizată și intrarea în faliment, iar decizia finală a fost pentru cea din urmă.

„Acum, la adunarea creditorilor, în care Damen are 97%, Damen a trebuit să aleagă între un plan de vânzare propus de administratorul special, care presupunea niște pași, în care se scoteau pentru viitorii investitori la vânzare activele de acolo, sau procedura de faliment. Damen, prin vot, a ales procedura de faliment”, a explicat Darău.

Ministrul a precizat că, la finalul lunii, instanța urmează să constate oficial această situație, după care se va intra în mecanismul legal de faliment și lichidare.

„Urmează o etapă în instanță la sfârșitul lunii în care judecătorul va constata această situație, iar legea spune clar că se intră pe procedură de faliment și lichidare. Tot legea spune foarte clar ce urmează. Se scot activele la un anumit preț, după care se scot la un preț de lichidare”, a mai spus ministrul.

De ce este atât de greu de găsit un investitor

Deși șantierul are un potențial considerabil, inclusiv prin poziționarea sa strategică și dimensiunea infrastructurii, tocmai amploarea acestuia reprezintă, în prezent, principalul obstacol pentru atragerea unui cumpărător.

Irineu Darău a afirmat că a discutat cu mai mulți potențiali investitori, însă răspunsul a fost în mare parte același: este nevoie de o investiție foarte mare, iar companiile care au simultan capacitatea financiară și know-how-ul necesar pentru a reporni un șantier de asemenea dimensiuni sunt puține.

„Aici este efortul nostru major de a căuta și găsi într-un ritm extrem de accelerat investitori strategici. Potențialul este uriaș, dar avem și o problemă cu asta. Obiectiv vorbind, am vorbit cu mulți investitori, dar toți spun un lucru. Este un șantier uriaș și e nevoie de o sumă foarte mare de bani. Și atunci, sunt foarte puține firme cu o capacitate financiară și know-how să investească la un șantier așa mare. Lista de potențiali investitori serioși e mică!”, a subliniat acesta.

Renegocierea cu Damen, blocată de contextul juridic

În discuție a fost adusă și posibilitatea unei renegocieri cu Damen, în condițiile în care grupul olandez are deja activitate în România, la Galați, și ar fi putut reprezenta un investitor cu experiență directă în domeniu.

Ministrul Economiei a admis că Damen ar fi putut fi un investitor important, însă a explicat că statul român nu poate influența deciziile unei companii private, mai ales în contextul litigiului internațional aflat în desfășurare.

„Ministerul Economiei, pentru că suntem și noi la masa creditorilor, a mers pe ideea de plan de vânzare organizată. Damen, cu 97%, a hotărât declanșarea procedurii de faliment. Nu avem ce face. Bineînțeles, a fost un potențial mare investitor. Dacă vor mai fi, depinde doar de ei. La Galați, spre exemplu, pare că treaba nu merge așa de prost. Dialog poate fi oricând, dar nu putem influența deciziile unei companii private”, a declarat Irineu Darău.

O miză economică și strategică majoră

Intrarea în faliment a Șantierului Naval Mangalia deschide o cursă contra cronometru pentru găsirea unui investitor capabil să preia una dintre cele mai mari platforme navale din Europa. Miza depășește cu mult nivelul local: este vorba despre locuri de muncă, despre capacitate industrială strategică și despre rolul României într-o regiune tot mai sensibilă din punct de vedere economic și militar.

Pentru economia românească, dosarul Mangalia devine astfel un test major: dacă un activ de asemenea dimensiuni și importanță nu va putea fi repus în circuitul economic, costurile nu vor fi doar sociale, ci și strategice.