Mai multe sesizări transmise de un operator economic ridică semne de întrebare serioase asupra modului în care Compania Națională de Investiții Rutiere S.A. (CNIR) gestionează procedurile de achiziție publică. Acuzațiile vizează lipsa de transparență, abordări disproporționate în evaluarea ofertelor, lipsa de asumare a răspunderii în comunicarea deciziilor și deficiențe semnificative în colaborarea instituțională.
Operatorul economic semnalează că, în cadrul mai multor proceduri de atribuire lansate de CNIR, documentațiile tehnice au fost redactate într-un mod ambiguu, cu cerințe contradictorii sau imposibil de îndeplinit în practică. Potrivit sursei, solicitările de clarificare transmise către autoritatea contractantă fie nu au primit răspuns, fie au fost tratate superficial, cu întârziere, sau fără a aduce lămuririle necesare.
Un exemplu concret semnalat este cel al unei proceduri în care termenii de execuție prevăzuți în documentație ar fi fost modificați prin intermediul răspunsurilor la clarificări, fără a fi emis un act oficial de modificare a fișei de date a achiziției. Această practică ridică suspiciuni cu privire la respectarea principiului transparenței și la tratamentul egal al operatorilor economici interesați.
De asemenea, operatorul susține că în unele cazuri punctajele acordate ofertelor tehnice nu au fost justificate în mod clar, iar notele primite par a reflecta o evaluare subiectivă, fără criterii cuantificabile aplicate în mod obiectiv. În ciuda solicitărilor de reevaluare sau de comunicare a motivării deciziei, CNIR nu ar fi oferit explicații detaliate, ci s-a limitat la răspunsuri sumare sau la redarea automată a prevederilor legale, fără o aplicare concretă la speța în cauză.
„Totul pare formal. Trimitem cereri de clarificări, cerem justificări pentru punctaje sau documentație incoerentă, dar în schimb primim răspunsuri evazive sau standard. Nu există dialog, nu există deschidere. Este imposibil să formulezi o contestație solidă dacă nu ți se spune exact de ce ai fost depunctat,” spune, sub protecția anonimatului, reprezentantul companiei reclamante.
Sesizările aduc în discuție și un aspect esențial: lipsa unui dialog real între autoritatea contractantă și participanții la procedură. Comunicarea formală, lipsită de asumare, ar conduce – potrivit reclamantului – la imposibilitatea formulării unor contestații clare și fundamentate, deoarece lipsesc datele concrete privind deciziile luate.
Citiți mai mult în Săptămâna Financiară.
Fii primul care comentează