Când unul dintre cei mai influenți urbaniști din lume spune că modul în care proiectăm orașele ne poate apropia sau, dimpotrivă, ne poate izola unii de alții, nu e o provocare retorică, ci o concluzie extrasă din ani de cercetare și din exemple concrete care au schimbat orașe întregi. Charles Montgomery, autorul cărții „Orașul Fericit”, a adus această perspectivă la TILIA – Summitul Orașelor din România. Pentru Constanța, un oraș aflat în fața uneia dintre cele mai mari oportunități de regenerare urbană din istoria sa recentă, mesajul nu putea veni la un moment mai potrivit.
Charles Montgomery a venit la Iași, la TILIA, cu o prezentare intitulată „Știința orașelor fericite și bunăstarea oamenilor” și cu un argument pe care l-a construit metodic: felul în care sunt proiectate orașele nu e neutru. „Designul urban dictează comportamentul, iar orașele pe care le construim astăzi ne pot apropia sau, dimpotrivă, ne pot izola„, a spus el. Și a mers mai departe: „Atunci când punem mașinile în centrul orașului, pierdem spațiu, libertate și, în cele din urmă, fericire.”
Urbanistul canadian a folosit exemplul propriului oraș, Vancouver, pentru a ilustra ce înseamnă o decizie urbană curajoasă luată la momentul potrivit. În 1968, orașul a refuzat să construiască autostrăzi care să traverseze centrul, o mișcare contra curentului epocii, inițiată de cetățeni. Astăzi, Vancouverul funcționează fără autostrăzi în zona sa centrală, mizând pe transport public, piste de biciclete și cartiere dense, pietonale și pline de viață. „A fost o decizie inteligentă, luată în 1968, să spunem nu autostrăzilor urbane. Cred că orașele mai mici din România ar trebui să urmeze acest exemplu”, a declarat Montgomery într-un interviu acordat Ziarului Financiar în marja summitului.
România se află, în opinia sa, în același punct în care se aflau statele occidentale în anii ’70, când investeau masiv în autostrăzi urbane pe care aveau să le demonteze câteva decenii mai târziu. Avantajul României este că mai poate evita această eroare. Poate sări peste o etapă costisitoare alegând de la început orașe construite pentru oameni, nu pentru trafic.
Modelele invocate de Montgomery sunt concrete și adaptabile: Houten, o suburbie a Amsterdamului construită integral în jurul bicicletei, unde copiii și vârstnicii se pot deplasa liber și în siguranță; cartierul „French Quarter” din Tübingen, Germania, construit după principiul Baugruppen- comunități care își construiesc împreună propriile locuințe, creând o trecere graduală de la spațiul privat la cel public; sau Viena, un reper european al mobilității alternative și al calității vieții urbane.
Dar transformarea nu vine de la sine. Montgomery a subliniat că relația dintre investitorii privați și administrația locală este esențială, iar primul pas este existența unui plan urbanistic coerent, care să ofere certitudine. „Dezvoltatorii vor conduce acele planuri dacă vor avea certitudine din partea orașului. Ceea ce vor dezvoltatorii cel mai mult este să știe care este planul, nu să spere sau să speculeze”, a spus el.
Pentru Constanța, această lecție are o aplicabilitate imediată. Orașul se pregătește să integreze în țesutul său urban 38 de hectare ale fostei platforme industriale de nord a Oil Terminal, printr-un proiect de regenerare de peste 800 de milioane de euro dezvoltat de Grupul IULIUS, cu viziunea arhitecturală semnată de Foster + Partners. Un proiect care, tocmai pentru că are dimensiunea și complexitatea despre care vorbea Montgomery, are nevoie de exact ceea ce el a cerut de pe scena evenimentului: un plan, o direcție clară și curajul de a construi pentru oameni, nu pentru mașini.
Fericirea, sănătatea și legăturile dintre comunitățile unui oraș creează un spațiu afectiv pozitiv, care poate fi apoi completat cu dezvoltări urbane menite să susțină și să amplifice acest mediu.
Fii primul care comentează