Ioana Cristian, 15 ani, locuiește din 2020 împreună cu părinții ei, Andreea și George, într-un apartament închiriat din Skagen, cel mai nordic oraș din Danemarca, scrie Libertatea, care publică de trei ani poveștile de viață ale românilor din diaspora
Tatăl ei lucrează ca electrician în șantierul naval Karstensens din Skagen, unde sunt angajați 80 de electricieni navali din România. George a venit în Danemarca în 2007, când soția lui, Andreea, era însărcinată cu Ioana.
N-ar fi vrut ca familia să stea despărțită, dar pe vremea aceea locuiau în apartamentul părinților lui George în Medgidia și își doreau să-și cumpere o casă. Amândoi lucrau la Centrala nucleară de la Cernavodă – Andreea era angajată la birouri, iar George era electrician. Nu-și mai amintește cifrele cu exactitate, dar diferența dintre salariul lui din România și cel din Danemarca l-a uluit.
A durat 12 ani până când familia s-a mutat împreună în Danemarca. „În fiecare an ziceam că ne mutăm și mereu dădeam înapoi”, povestește Andreea. Ea și fiica ei, Ioana, îl vizitau pe George în vacanțe, iar el se întorcea în țară o dată la două luni – șantierul naval a creat un program special pentru muncitorii români, care timp de două luni fac ore suplimentare, apoi primesc o lună liberă, ca să poată merge în România, la familiile lor.
În timpul pandemiei, Ioanei i-a fost dor de tatăl ei și și-a dorit ca familia să locuiască împreună în Danemarca. În România, școala se făcea online, ceea ce o nemulțumea. „Nu învățam nimic și nu puteam să fiu atentă deloc”, povestește ea. „Nu mai puteam să suport școala din România, gen, deloc. Era prea mult pentru mine. Punea prea multă presiune și, nu știu, vorbeau urât toți (copiii și profesorii). Erau unii mai OK, de exemplu profesoara de română era foarte de treabă, dar nu prea ne învăța română; ne povestea toată viața ei.”
Ioana este în clasa a IX-a, iar la finalul anului va da un examen de admitere la liceu; ea ar vrea să meargă la o școală internațională în limba engleză. Nu este încă fluentă în daneză, dar are profesori care se ocupă de ea și de alți copii care nu sunt vorbitori nativi. „Aici n-am simțit deloc presiunea”, spune ea. „Mi-era (teamă) că n-o să fac nimic, anul trecut abia dacă am primit cinci teme.”
„Îmi spunea: «Mami, dacă vezi că stau, să mă mai împingi tu puțin de la spate, că aici ăștia nu ne obligă, cum era în România»”, povestește Andreea.
Vara asta, după ce a împlinit 15 ani, Ioana a început să lucreze într-un supermarket. În Danemarca, adolescenții fac joburi ușoare, part-time, de la 15 ani, indiferent de statutul social sau veniturile părinților. Am fost surprinși să vedem peste tot adolescenți care lucrează la supermarketuri, în restaurante sau la chioșcuri de înghețată – în general pe perioada vacanțelor, dar nu numai.
„Toți copiii de aici lucrează – la mine în clasă e o singură fată care nu lucrează – și simțeam o presiune că ar trebui și eu să încep, dar mi-era frică cu limba”, spune Ioana. A mers împreună cu un băiat român de vârsta ei și și-au depus amândoi CV-urile la un supermarket din Skagen, iar la scurt timp au fost sunați și angajați.
În timpul vacanței, Ioana a lucrat 103 ore pe lună, mai mult decât lucrează un adolescent în mod obișnuit, pentru că și-a dorit să câștige mai mulți bani. Este plătită cu 71 de coroane pe oră (9,54 euro) în timpul săptămânii și 101 în weekend (13,58 euro), dar plătește taxe mult mai mici decât tatăl ei, pentru că este minoră. A câștigat în jur de 1.000 de euro într-o lună. „Cât trei luni de pensie adunate ale mamei și tatălui meu”, comentează Andreea.
Cu banii pe care i-a câștigat, Ioana a ieșit să mănânce cu prietenii ei în oraș după muncă și și-a cumpărat rujuri scumpe. Se simte independentă că nu mai trebuie să le ceară părinților bani de buzunar.
Citiți mai mult în Libertatea.
V-ar putea interesa și: O familie din județul Constanța care abia își plătea ratele în România trăiește o altă viață în Danemarca
Fii primul care comentează