Mihai Daraban, președintele Camerei de Comerț și Industrie a României, a declarat într-un interviu pentru emisiunea Drumurile noastre, la B1TV, la blocajele din Portul Constanța cauzate de tiruri.
„Portul Constanța a fost proiectat pentru a primi maxim 300 de tiruri pe zi, restul fiind totul pe cale ferată. Acum vorbim de mii de tiruri care se întind și la 15 kilometri pe autostradă din lipsa de manevră internă în Portul Constanța pe cale rutieră. Portul a fost un port CF unde exista și o regională a Portului Constanța, era CFR Port, exista inclusiv terminalul CFR din Port pentru navele feribot, care trebuiau să lege Constanța de Samsun în Turcia. La vremea respectivă turcii nu au mai făcut investiția în oglindă cu noi, noi ne-am grăbit, am făcut și terminalul și cele două nave care să deservească aceste rute. Din păcate din lipsă de infrastructură pe partea cealaltă au fost abandonate”, a spus Daraban.
Șeful CCIR a mai spus că portul a preluat cea mai mare parte din capacitatea porturilor ucrainene în urma invaziei ruse, în contextul în care era deja unul dintre cele mai importante porturi europene.
„Și așa eram într-un fel cel mai mare port comercial la Marea Neagră. Portul Constanța cu cele 3.916 hectare este al patrulea port ca dimensiune de suprafață din Europa. Din păcate nu și ca trafic, așa cum ne-am dorit. Acum datorită acestui context cu războiul din Ucraina practic am preluat traficul la cele șase-șapte porturi la Marea Neagră pe care le avea Ucraina. Nu în totalitate dar într-un procent de 80%. Acum știți cum e, ai proiectat un lift în care să urce patru persoane și dintr-odată vor să urce zece în lift. Cam așa este Portul Constanța. Este supraaglomerat, se lucrează la foc continuu, din fericire ne-a prins cu o infrastructură de depozitare de cereale destul de mare făcută înainte de acest conflict, vorbim de capacități uriașe de stocaj, undeva la 1 milion – 1,5 milioane de tone, capacități făcute din 2007 încoace. Dacă ne uităm în trecut, înainte de 2007, în afară de celebrele silozuri ale lui Saligny vechi care aveau o capacitate de 40.000 de tone fiecare, ele fiind în număr de trei, mai era un siloz de 120.000 de tone în portul nou, în Agigea, sub control sârbesc. Între timp capacitățile au crescut, nelegate de războiul din Ucraina ci pentru nevoile naționale”.
Fii primul care comentează